Ce sportivi cu renume mondial cunoasteti incrieti 5 nume respectand regula-numele proprii straine din tarile care folosesc alfabetul latin se pronunta in limba din care previne si se scriu in limba romana ca si in limba originala-newton, rontgen

Toate literele sunt perechi: literă mare (majusculă sau capitală) și literă mică (minusculă sau de rând).

Cele cinci litere cu diacritice: Ăă, Ââ, Îî, Șș, Țț - reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: căciula ( ˘ ), circumflexul ( ˆ ) și virgulița ( , ). Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.

Căciula ˘ (breve sau semnul scurtimii folosit în transcrierea fonetică) este plasată deasupra lui a: Ăă.
Circumflexul ˆ este plasat deasupra lui a și i: Ââ, Îî.
Virgula sau virgulița, este plasată sub s și t: Șș și Țț (nu sedila, care se folosește sub c, de exemplu în catalană, portugheză și franceză: Çç, sau sub s, în azeră, în turcă, în turkmenă: Șș. Conform standardului ISO 8859-2, folosit pentru scrierea în mediile electronice, ș, spre deosebire de ț, apare în mod greșit cu sedilă).
Confuzia legată de sedilă este legată de însuși modul în care este definită sedila:

sedílă, sedile, s.f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. - Din fr. cédille. (Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) 1998).
Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari, însă punctul suprapus nu se notează la I și J mari. În scrierea de mână, frecvent, semnul diacritic nu se notează nici la j mic.

Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg.

Trebuie însă reținut că literele mari corespunzătoare lui ă, â, î, ș, ț se scriu și ele cu semnele diacritice caracteristice: Ă, Â, Î, Ș, Ț.

Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în numele proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.

De aceea aceste litere nu erau incluse, mai demult, în alfabetul modern al limbii române. w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă percepute ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă.

Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în perioada ultimă, cu un alfabet de tranziție.

Make sure u look up a great scource